Canon EOS Adventure Tour 2009

O galerie cu imagini de la acest eveniment puteti gasi aici: http://picasaweb.google.com/alex.conu/CanonEOSExperience#

A fost o experienta pe cat de placuta pe atat de interesanta, o buna ocazie de a testa noul aparat Canon EOS 7D si, o mare surpriza, de a proba si mai noul Canon EOS 1D mark 4, in acelasi moment in care aparatul a fost anuntat la nivel international. Pe langa experienta tehnica a fost si o ocazie de a ne reintalni intr-un cadru foarte placut cu colegii de breasla, de a schimba impresii si experiente legate de aparatura si nu numai. O mentiune speciala pentru promoterii F64, care au oferit cu amabilitate si profesionalism informatiile si suportul tehnic necesar.

Ar fi trebuit sa plecam la 9 max 9.30, dar fie nu s-au inteles organizatorii fie a intervenit ceva, nu stiu si nu o sa stiu niciodata, dar nu am avut masini suficiente ca sa plecam, asa ca am mai comandat inca 3 si dupa 2 ore am plecat si noi din parcarea de la IKEA. Drumul a fost banal si neinteresant, pana cand am inceput sa urcam pe drumul forestier de langa Cheia, care ducea peste munti aproape de Brasov. Peisajul de toamna, frunzele orange, roscate si violet te faceau sa intoci capul cand pe partea stanga cand pe partea dreapta a masinii, dar cu grija pentru ca odata cu miscarea masinii accentuata de drumul denivelat riscai sa te lovesti destul de tare la cap in portiera masinii. Cand m-am mai obisnuit cu leganatul nu prea confortabil al masinii, am inceput sa rad de noi pentru ca ne loveam unii de altii atat de ritmat cand la stanga , cand la dreapta de parca ne cernea un ciur urias si noi ne incapatanam sa ramanem in ciur, nu treceam, deloc, prin sita. Popas, pentru ca a inceput sa fiarba un motor. Bucuria nebunilor!!! Am coborat cu totii si ne-am imprastiat pe culme la fotografiat. Un copac, in special a fost luat cu asalt de 5 -6 fotografi si ne incomodam, fara sa ne dam seama, ramanand cand si cand in cadrul unuia dintre noi. Dar, ne distram si cred ca daca copacii ar fi putut sa isi dea cu parerea de grupul din jurul lui, s-ar fi minunat de specia asta pe doua picioare, care nu facea nimic special decat se invartea cu o cutie neagra in mana prin care ii priveau. Dupa ce am fotografiat: fiecare crapatura din scoarta de copac, stana abandonata, geamul spart de la fereastra stanii, razele soarelului ce se infiltrau prin staulul dezmembrat, s-a claxonat plecarea. Tocmai bine, ca epuizasem toate subiectele din zona. Am mai mers un timp, am mai facut o pauza si pe la ora 3 am oprit langa un cimitir, pe varf de munte. Cel mai simplu si frumos cimitir pe care l-am vazut. Acum, cand derulez filmul evenimentului parca imi pare rau, ca nu m-am oprit o clipa sa il fotografiez. Imprejmuit de copaci, cu un zid scund si o mica portita la intrare, acolo in varf de munte se odihneau cateva persoane. Oare cine gandise acel loc de veci atat de apoape de cer???? Masinile au coborat putin sub nivelul lui intr-o pajiste si s-au aliniat frumos pentru popasul de pranz. Organizatorul offroad-ului, Gabi, a fost peste tot, din acel moment. Am admirat un barbat care nu a stat o clipa, care dadea ordine scurte tuturor soferilor de la celelate masini. -Adu painea, scoateti cutitele si taiati branza, spala rosiile si el, in tot acest timp, a curatat ceapa rosie cu mine pentru grupul de 36 de oameni, care incepeau sa se miste precipitat si din ce mai interesati de mancare, mai ales ca se plimaba de putin timp o sticla cu tuica de casa si s-a baut un pic, asa, ca avem si pofta de mancare. In partea din spate a doua masini s-a aranjat add hoc un bufet si cu totii am gustat din bunatatile pregatite . Eram dintr-o data cu totii oameni simpli , fara fitze , fara titluri, fara studii, eram acolo doar suflete manate de o pasiune fotografia si lumea a inceput sa rada, sa spuna bancuri, sa fotografieze si sa se bata cu bucurie pe umar. Am provocat pe un tip bun de gura care era o intreaga enciclopedie vie de bancuri, sa ne spuna si un banc cu fotografi, ca sa fie in ton cu participantii. Credeam ca nu o sa stie, dar minune sunt si bancuri cu fotografi :) Bancurile au continuat si daca nu era putin cam rece, cu toate ca era senin si nu ne-am asteptat, nici o clipa sa avem o zi atat de frumoasa, deci, daca nu ne era putin frig, am fi stat acolo, mult timp. Lumea se simtea bine si eram cu totii o familie, familia Canon, care impartisem cu simplitate cateva paini mari rotunde, branza cu rosii si slanina cu ceapa. Ce putin ne trebuieca sa fim fericiti. Iar ca reteta fericirii sa va iasa de fiecare data, va recomand sa puneti mult suflet, langa orice serviti la masa, este condimentul cel mai bun si mai apreciat. Am plecat catre Tusnad si dupa ce am iesit de pe drumurile de munte, apatia m-a cuprins din nou si cred ca am si dormit vreo 1 ora, pentru ca imi amintesc doar ca intram in Tusnad si ne intrebam unii pe alti la ce hotel trebuie sa ajungem. Dupa ce ne-au cazat, a urmat focul de tabara si nelipsita palinca specifica zonei Transilvaniei iar oamenii au devenit mai veseli, altii putin mai tacuti, dar cei mai multi dintre noi am devenit mai vorbareti si nu ne mai era foame in schimb ne era bine si cald de la foc. Petrecerea a continuat in restaurant, iar pe la 12 noaptea, ne-am retras rand pe rand in camerele noastre . Dimineata, la micul dejun am returnat echipamentul pe care Canon il pusese la dispozitie pentru test, am baut cafeaua impreuna si ne-am urcat fiecare echipa in masina cu care venise si incet fara sa mai pastram coloana am mers catre Bucuresti. Ni s-a parut putin si daca la inceput cele doua zile, erau pentru mine suficiente acum aprobam cu cei din masina, ca au fost putine si timpul petrecut impreuna cu toti a fost cea mai frumoasa parte a excursiei. Peisajul si fotografia, masinile offroad si lansarea ultimului aparat Canon 1D Mark 4 si testarea lui Canon 7D au fost doar pretextul ca sa ne revedem si sa ne distram. Este bine sa te simti ca apartii unui grup atat de minunat FAMILIA CANON si F64 !