Test cu Nikon D90

  Admirabil finisata si foarte aratoasa. Aceasta a fost prima impresie pe care mi-a produs-o Nikon D90 – prima camera DSLR cu functie de filmare 
HD 720p.  Iar dupa ce am testat-o vreme de cateva saptamani, am realizat ca poate mai mult decat arata.

  Am auzit pe unii comentand negativ Nikon D90, fara sa o fi atins, doar din pricina functiei de filmare, pe care probabil au corelat-o subconstient cu un produs neserios, care nu are ce cauta in familia DSLR-urilor care se respecta. Total gresit. Camera este o bijuterie tehnica, functioneaza ireprosabil, foarte rapid, precis si cu rezultate superbe. Faptul ca are in plus o functie de filmare, pe care nu ai sesiza ca exista daca nu ai fi avertizat de prospect, nu are cum sa strice. Dimpotriva, daca stam sa cantarim faptul ca o camera video HD cu optica serioasa costa circa 1000 de euro, functia de filmare inclusa apare ca un adevarat cadou din partea producatorului. Dupa cum evolueaza cererea pietii, in viitorul apropiat nu cred ca vor mai exista DSLR-uri care sa nu filmeze. Recent Canon a plusat pe acest taram, lansand 5D Mark II cu filmare full HD (1080p), semn ca utilizatorii ravnesc la functia video incorporata.

  D90 a fost lansata in august 2008 si face parte din clasa de mijloc a DSLR-urilor Nikon. Vine cu un senzor de imagine CMOS, in format DX, de 12,3 megapixeli, capabil sa redea extrem de fin detaliile. Imaginile produse de aceasta camera exceleaza la acest capitol pe lumina de zi sau in raza operationala a flash-ului. Am fost surprins de claritatea imaginilor,  superioara fata de ceea ce am testat pana acum la concurenta din aceasta clasa. Tot la calitatea imaginii contribuie din plin si controlul exceptional al zgomotului de imagine, care nu se face simtit nici la ISO foarte ridicat, unde pozele sunt perfect utilizabile. Plaja ISO este mai mult decat generoasa, de la 100, la 6400. Un mic minus apare insa la exploatarea pe lumina slaba: tine sub control zgomotul de imagine, in schimb pierde din finetea detaliilor. Desi exceleaza la reproducerea detaliilor, camera are o tendinta frecventa de supraexpunere in lumina puternica sau pe cer noros. Corectia manuala din factorul de expunere, chiar daca corecteaza luminozitatea, mie mi-a creat impresia ca intuneca usor imaginile, la modul general, estompand din detalii. Ajuta mai eficient cresterea manuala a contrastului si saturatiei din stilurile de fotografiere. Chiar si in aceste conditii pozele trase cu D90 nu dezamagesc. Sunt foarte clare, iar culorile sunt corect reproduse. Pentru exemplificare postez o imagine care poate spune mai mult decat cuvintele mele:


  Autofocusul cu lampa luminoasa are o functie evaluativa 3D, in 11 puncte, care este de inalt nivel. Rapid si precis. Aproape ca nu da gres. Rareori se poticneste in zone foarte intunecate. Declansatorul lui D90 raspunde prompt si fin, chiar daca iti da senzatia ca rostogoleste un mecanism complicat in interiorul corpului. Rafala medie de circa 3 cadre pe secunda este suficienta pentru marea majoritate a fotografilor (functie de setarile de calitate si procesare a imaginilor, viteza de rafala poate varia de la 1 la 4,5 cadre/sec.).

  Balansul de alb automat este foarte bun, recunoaste corect toate tipurile de iluminare, naturale sau artificiale. Cu o singura exceptie, lumina provenita de la becurile incandescente, unde pozele ies virate in portocaliu, neajuns unde nici setarea manuala nu ajuta. Insa nu am intalnit DSLR care sa nu prezinte aceasta hiba.

  Lampa de blitz incorporata opereaza cu brio pe raza ei de actiune. Nu scoate niciodata ochi rosii, ceea ce e important. Are un singur handicap. Nu se ridica suficient de sus. Cu obiective cu diametrul mai mare, ori prevazute cu parasolar (chiar tinut invers peste obiectiv), pozele apar cu un semicerc de umbra in partea de jos. Mie mi s-a intamplat si nu o data.

  Monitorul LCD de 3'' cu rezolutie de 920.000 pixeli este admirabil. Greu sa-i reprosezi ceva. Superior celui cu rezolutie similara de pe Canon 50D. Pentru afisarea parametrilor de fotografiere, monitorul are si functii de iluminare, din care una foarte puternica de culoare bleu electric, de mare efect. Care reduce consistent durata de viata a bateriei. Oricum bateria nu tine 850 de cadre cum lauda producatorul, ci doar vreo 400. Probabil masuratoarea a fost facut fara folosirea monitorului, ceea ce nu se intampla in practica. D90 mai are un ecran LCD, mai micut, pe partea de sus, langa declansator, care afiseaza parametrii de fotografiere care apar si pe monitorul mare. Foarte util pentru fotografia de pe trepied. Cand monitorul mare este setat sa se aprinda in bleu electric, ecranul LCD se aprinde intr-un verde fosforescent, combinatie de mare efect.

  Dintre functiile la moda, unele bine venite, enumar curatarea de praf a senzorului automata; Active D-Lighting cu mai multe trepte de interventie; High ISO Noise Reduction; reducerea automata a aberatiilor cromatice; Face Detection (pentru mine pare un moft inutil); calendar  care indica si ziua cand a fost facuta o fotografie stocata pe card. Si mai sunt si  altele.

  Foarte utile sunt func]iile post-procesare din meniul camerei. Mi-a placut in special functia Streighten, care in cazul folosirii unui obiectiv super-angular, corecteaza foarte eficient zonele din colturile imaginii unde obiectele apar deformate/alungite.

  Functia video incorporata HD720p (1280x720) reproduce in formatul wide16:9, ceea ce face ca filmele sa poata fi vizionate in full format pe monitoarele sau televizoare cu acest format. Personal nu inteleg, in aceste conditii, de ce inginerii de la Nikon nu au introdus si formatul foto de 16:9, mantinand pe toata gama de DSLR-uri pe cel "clasic" de 4:3. Un plus important il reprezinta mufa HDMI prezenta in blocul de conectori, compatibila cu plasmele si LCD-urile de ultima generatie. D90 poate filma si la rezolutii mai mici, pe care nu le-am luat insa in calcul. Calitatea filmarii este surprinzator de buna, sunetul nu e grozav, dar nici prost. E mono. Sensibilitatea microfonului incorporat e suficienta pentru ocoperirea satisfacatoare a sunetelor venite de pe o distanta de circa 7 m. Trebuie doar sa te obisnuiesti sa filmezi cu ajutorul functiei life-view (direct pe monitorul camerei) si sa focalizezi manual, de pe inelul dedicat al obiectivului. Chiar se mai gasesc unii carcotasi care sa critice aceasta functie - pe motiv ca nu-i vad rostul la o DSLR - consider ca nu stiu ce vorbesc. Unele evenimente, oricat le-ai fotografia, nu pot transmite altora, atat de sugestiv, pe cat ar putea sa o faca o filmare. Deci nu strica sa o ai acolo. Daca esti hotarat sa tragi video, atentie, trebuie sa ai ceva carduri SD la tine, pentru ca HD720p e lacom la memorie.

  Dupa o folosinta de cateva saptamani a camerei, cu imagini trase numai in format JPEG, mi-am format urmatoarele impresii:

PUNCTE TARI

- imagini foarte clare, care reproduc excelent detaliile;
- control superior al zgomotului de imagine la ISO ridicat;
- auto-focus rapid si foarte precis;
- monitorul LCD de nota 10;
- ecran LCD suplimentar;
- functia de filmare video HD720p;
- mufa HDMI pentru cuplarea camerei direct la TV;
- constructia si calitatea materialelor;
- foloseste carduri SD (mult mai ieftine decat CF-urile);
- comenzi intuitive, meniu complex, dar logic;
- functiile post-procesare in camera;

PUNCTE PERFECTIBILE

- tendinta frecventa de supraexpunere in anumite conditii de lumina de zi, care reduce contrastul si saturatia (necesita corectie manuala pentru obtinerea gradului optim);
- balansul de alb deficitar in lumina incandescenta;
- lampa blitz nu se ridica suficient de sus, astfel ca obiectivele mari in diametru arunca umbre;

CONCLUZIE: Nikon s-a intrecut pe sine cu aceasta camera, oferind un produs care cu greu va dezamagi. De la calitatea constructiei si pana la calitatea imaginilor, totul a fost minutios studiat. Putinele vulnerabilitati pot fi lesne corectate din setarile manuale, cu exceptia balansului de alb in lumina incandescenta (corectabil cu un Expodisk), precum si a blitzului care nu se ridica suficient de sus pentru obiective cu diametru mare (dar si alte camere cu nume sufera de acelasi "boala"). Pretul de circa 850 de euro al cutiei nu e deloc ridicat, in raport de performantele oferite si de existenta functiei de filmare pe care multi o vor gasi deosebit de utila.


Obiectivul de kit

Cate ceva despre obiectivul Nikon AF-S DX 18-105 mm f/3.5-5.6 G ED VR (cu stabilizator de imagine).

Nu e un obiectiv scump. Costa cam 200 de euro. Luat la kit iese mult mai bine la pret. Obiectivul are insa calitati indiscutabile, care depasesc toate asteptarile. Principalele sale atuuri sunt zoom-ul cu o plaja maricica de actiune, optica de o claritate extrema si stabilizatorul de imagine care isi face temeinic treaba. Este bine construit, usor, rapid si silentios. Mica sa hiba  o reprezinta controlul deficitar al deformarilor de imagine prezente mai ales la extrema deschisa, de 18 mm, unde deformarile in curba de butoi sunt bine sesizabile. Acestea se amelioreaza pe la 20 - 24 mm, dupa care revin, dar in limite acceptabile, fiind prezente atat la 50 mm cat si la 105 mm. Trebuie tinut cont insa ca aceste deformari minore nu deranjeaza decat un ochi foarte experimentat. Cei mai multi nu vor sesiza diferentele. Pentru exemplificare am facut si un test empiric:


Se observa ca distorsiunile sunt o problema doar la extrema de 18 mm. Pentru un zoom cu o asemenea plaja si pret este ceva normal. Daca ar mai fi sa relev o slabiciune a acestui obiectiv, aceasta este luminozitatea ceva mai redusa, dar senzorul lui D90 are suficienta sensibilitate pentru a compensa deficitul.

Obiectivul accepta filtre de 67 mm si vine dotat cu parasolar in forma de petale, husa si capace.

Nikon 18-105 VR isi merita banii, deoarece ofera performante cu mult peste pretul de achizitie. Ca sa fac o comparatie hazardata, acest obiectiv mi s-a parut mai clar decat multe L-uri de la Canon, extrem de piparate la pret. Datorita zoom-ului generos poate fi un obiectiv demn de pastrat in permanenta pe aparat.